Am început să scriu începând cu 2020, anul pandemiei de Covid-19, acel păcătos virus care a ținut lumea în loc, ca și cum timpul s-ar fi oprit, aproape doi ani, un virus care a omorât mulți oameni, dar a și înnebunit multă lume. Sigur, timpul nu se oprește decât o singură dată pentru fiecare om. În acel an, 2020, încă mai aveam serviciu (deși eram de patru ani în pensie), la o firmă privată unde, îmi amintesc, când mergeam cu mașina, cât de liberă era șoseaua. Ce ciudat îmi părea, parcă eram singură în lume! Ne-am adaptat măsurilor impuse, pentru că nu aveam ce face. Mă bucur că am scris acum, la a doua tinerețe, sau toamna vieții, cum zic eu, întrucât este perioada cea mai liniștită din viața noastră (adică eu și omul meu drag, Dănuț, mai ales că suntem împreună și sănătoși, voioși, voinici! ), pentru că dacă scriam din tinerețe și visam să trăiesc din scris, nu mai făceam noi câte am făcut. Mulțumim în fiecare zi Universului! Când stăteam acasă intram în calculator și am început a scrie la prima mea carte: „Viața mea, ca o poveste!” Am scris cum am simțit și cum veneau amintirile în mintea mea, așa încât în ianuarie 2021 cartea a apărut, pe cont propriu, fără editură, cu ISBN-ocazional de la Biblioteca Națională, unde am și trimis șapte bucăți din carte pentru depozit legal. Pentru că like-uri pe facebook au fost foarte multe, am tipărit cartea prima dată, din prima cum se zice, în 200 de exemplare. Apoi, tot eu m-am ocupat și de distribuirea și promovarea lor. O muncă de… Sisif, consider eu, acum, privind în urmă. Cum să nu fie, să trebuiască să îți cauți cititorul, iar după ce l-ai găsit să îl convingi să îți citească cartea, să îl lămurești că merită citită. Apoi, desigur, determinant este și prețul. Întrucât eu cu omul meu drag, Dănuț, nu am scris pentru îmbogățire, sigur, dacă am fi tipărit milioane de cărți, cum am auzit la cei din alte țări, și cu un leu profit, ar fi ceva! (Hahaha)!! Dar ne-am descurcat fain și fără milioane de exemplare, am scris pentru sufletul nostru și celor dragi nouă dar și pentru cine a dorit să le citească. Ne-a bucurat pe mine și omul meu drag, Dănuț, văzând cum este dorită cartea, impactul asupra cititorilor, părerile lor, dar și de la scriitorii și scriitoarele pe care eu le citisem din 2018, pentru că de atunci îmi doream să citesc doar autori români. Apoi, recenziile care ne-au uns pe suflet, primite de la oameni de artă, critici literari, adică oameni ai literelor, oameni care iubesc arta și frumosul. Mi-am îndeplinit visul ca, în imensa mea bibliotecă, să am și cartea mea. Am muncit o viață alături de omul meu drag și am fost oameni echilibrați, nu risipitori, chiar și acum, la a doua tinerețe, la pensie fiind, încă suntem activi, avem un abc-bar acasă, deci muncim. Iar cărțile le-am scris pentru sufletul nostru, așa cum am mai spus, dar și pentru cei care doresc să le citească, deoarece din fiecare carte se poate învăța ceva...