Pentru a stopa jaful din sistemul public de salarizare și din consiliile de administrație, cele două legi trebuie adoptate și puse în aplicare cu maximă urgență, altfel vom asista în continuare la bătaia de joc ce se petrece sub ochii miopi ai conducătorilor noștri, indiferenți și neputincioși. Prin noua lege a salarizării în sistemul public, salariile trebuie să fie stabilite în funcție de anumite criterii economice și psiho-sociale, adică în concordanță cu cantitatea, complexitatea, intensitatea condițiilor de muncă, efortul fizic și intelectual, regimul (programul) de muncă, respectiv muncă de zi, muncă de noapte, timpul de muncă de suprafață, munca în subteran, precum și în funcție de importanța socială a muncii și de nivelul de pregătire teoretică și practică, respectiv de studiile și experiența necesare ocupării posturilor respective. De asemenea, salariile trebuie stabilite pe ramuri de activitate, pe profesii și meserii, precum și pe nivele ierarhice (funcții de conducere, funcții de execuție, pe trepte și gradații care să se poată acorda anual, în funcție de rezultatele obținute în muncă de către fiecare salariat, iar pentru funcțiile de conducere (directori, șefi servicii etc.) retribuirea să fie în concordanță cu gradul de îndeplinire a unor indicatori economico-financiari, precum nivelul producției, rata rentabilității, nivelul cheltuielilor la o mie de lei producție (desfacere), productivitatea muncii (etc), iar pentru personalul tehnic-administrativ retribuirea să se facă în funcție de gradul și modul de îndeplinire a atribuțiilor (sarcinilor) de serviciu. Pentru aceasta, însă, este necesar ca forurile superioare să elaboreze „regulamente de organizare interioară” (ROI) și „regulamente de funcționare a intreprinderii sau instituției” (RUF), prin care să se stabilească numărul total de salariați pe fiecare nivel ierarhic (conducere, servicii, birouri, secții), precum și atribuțiile și sarcinile de serviciu aferente fiecărei funcții din organigramă, astfel încât suprastructura să nu fie prea stufoasă, adică să nu copleșească baza. În ceea ce privește multitudinea sporurilor acordate mai mult sau mai puțin pe merit, acestea pot fi complet eliminate, dacă în stabilirea retribuțiilor se ține seama de criteriile enumerate mai sus, deoarece aceste criterii reflectă în mod concret specificul fiecărei activități fizice sau intelectuale. Pentru a nu ne mai întâlni cu situații bizare și de-a dreptul nerușinate, ca unii conducători să-și majoreze singuri salariile după pofta inimii este necesar ca forurile superioare să stabilească pentru fiecare structură din subordine un anumit nivel al „fondului de salarii”, care să nu poată fi depășit decât din motive întemeiate, iar în cazul nerealizării indicatorilor economico-financiari programați, acest fond să fie redus proporțional. În ceea ce privește „consiliile de administrație” numărul și componența acestora să fie stabilite prin lege, în funcție de mărimea și complexitatea activității desfășurate, stabilind și criteriile de selecționare a membrilor consiliilor (studii de specialitate, experiență în domeniu etc) astfel ca acești membri să aibă tangență cu specificul activității respective. Tot prin lege trebuie stabilite și indemnizațiile maxime, care să nu poată fi modificate după bunul plac și nesăbuința unora. Referitor la pensii, rezolvarea este clară: toate pensiile să fie stabilite numai în funcție de anii și gradul de contribuție la fondul pensiilor de stat, fără nici o excepție.