Obiceiul colindului, prin care cetele de colindători merg din casă în casă cu texte cântate sau strigate, însoțite de măști, dansuri și urări de bine, este o tradiție veche ce se păstrează și în prezent în toate zonele țării, remarcată de Agerpres. Fiecare regiune adaugă propriile accente specifice, iar colindatul devine un ritual de bucurie, comuniune și speranță în ajunul Nașterii Domnului.
👉 Ritualuri și obiceiuri specifice diferitelor zone din România
În special în zonele rurale, cetele de colindători străbat ulițele cântând „Noi umblăm să colindăm”, iar în multe sate colindătorii sunt îmbrăcați în costume populare tradiționale, un detaliu foarte apreciat, după cum precizează Agerpres. În Banatul sud-estic și în zona Făgărașului, de pildă, colindătorii folosesc o bâtă din lemn de alun pe care o lovesc de podeaua caselor pentru a alunga spiritele rele și pentru a aduce prosperitate gospodariei.
În Maramureș, colindatul este strâns legat de „Jocul Moșilor”, un obicei cu bicele în mână, care simbolizează un ritual antic dedicat cinstirii morților. În nord-vestul Transilvaniei, termenul „Pițărăi” desemnează copiii care colindă cu cântece scurte, purtând urări de belșug gazdelor. La rândul lor, în Moldova, colindătorii sunt copii și tineri care merg în cete mici între Crăciun și Bobotează, iar colindatul se face „Cu steaua”, confecționată manual, creând o atmosferă caldă și specifică sărbătorilor.
👉 Fragment esențial al colindelor și mesaje tradiționale
Primul colind cântat în Ajunul Crăciunului vestește nașterea lui Hristos și începe adesea cu versurile: „Sculaţi, sculaţi, boieri mari / Florile dalbe / Sculaţi, voi, români plugari...”. Acesta este urmat de alte colinde cunoscute precum „Steaua sus răsare”, „Trei păstori se întâlniră” sau „O, ce veste minunată”, toate aducând o binecuvântare și speranță în casele oamenilor.
Colindele transmit povestea Nașterii Domnului, dar includ și urări de sănătate, belșug și bunăstare. În unele regiuni, gazdele răsplătesc colindătorii cu nuci, mere, colaci, bani sau alte daruri tradiționale. Obiceiul colindatului este astfel o expresie vie a credinței și culturii românești transmise din generație în generație.
