Cetăţenii care se simt nereprezentaţi de politicienii tradiţionali au trimis, prin vot, în Parlamentul European, mai mulţi oameni politici cu ideologii extreme. Ce înseamnă asta pentru politicile UE în întregul lor? Vor fi schimbări fundamentale? Au învăţat ceva din această lecţie cei care au luat decizii la nivel european până acum? Răspunsurile la toate aceste întrebări în emisiunea Paşaport diplomatic, de azi, în care invitat este invitată Ionela Ciolan, cercetător la Wilfried Martens Centre for European Studies. Sunt Cristina Cileacu. Cristina Cileacu: Vorbim despre alegerile europene, pentru că sunt schimbări destul de mari în componența Parlamentului European și întrebarea pe care vreau să o pun la început este de ce au ales europenii mai multă extremă dreaptă să îi reprezinte la nivel european? Ionela Ciolan: Ce putem să vedem este că în anumite state, cetățenii nemulțumiți de partidele mainstream au ales extrema dreaptă sau, în anumite situații, chiar și extrema stângă. În ceea ce privește rezultatele alegerilor europene, putem să vedem că această creștere a extremei dreapta, dreptei radicale, influențează mai mult statele membre ale Uniunii Europene decât Parlamentul European, pentru că, după actualele sondaje, extrema dreaptă și-a crescut cota de vot de la 18 procente la 24 în cadrul Parlamentului European, însă lucrul acesta practic concluzionează și faptul că centrul (n.r. politica de centru) își păstrează în continuare majoritatea în Parlamentul European și că acest val preconizat al creșterii extremei drepte, până la urmă nu a fost așa de mare. De asemenea, este important de menționat aici că nu este niciun indiciu că extrema dreaptă a reușit să creeze o coaliție mai mare prin adăugarea numărului celor din grupul neafiliați, pentru că cele două partide care intră în zona aceasta de dreapta radicală, Grupul politic al Conservatorilor și Reformiștilor din Parlamentul European și grupul politic Identitate și Democrație au crescut marginal. În număr de voturi, în schimb, avem foarte multe noi partide neafiliate care vin pentru prima dată în Parlamentul European sau independenți neafiliați. Cristina Cileacu: Și suntem siguri că nu va fi o astfel de coaliție, pentru că, de pildă, s-au întâlnit recent la Bruxelles reprezentanții principalelor trei partide care au intrat în Parlamentul European, de data aceasta vorbind de extremă dreapta. Mă refer aici la reprezentanții Franței, Țărilor de Jos și Italiei. Nu au primit însă la masă reprezentanții Germaniei. Nu vor reuși să facă această coaliție? Ionela Ciolan: Pentru a face această coaliție, ei au nevoie și de susținerea majorității partidelor din grupul lui Meloni (n.r premierul Italiei), iar grupul Conservatorilor și Reformiștilor din Parlamentul European și deja știm că anumite partide din respectivul grup au anunțat că ele vor ieși din respectivul grup parlamentar dacă se va face o coaliție împreună cu grupul condus de Marine Le Pen. Cristina Cileacu: Însă vedem că fiecare dintre aceste partide de extremă dreapta, respectiv stânga, insistă pe acest tip de naționalism, i aș spune eu, naționalism rău, pentru că există și naționalism bun. E bine să ai identitate națională, însă la nivel european vorbim despre o singură Europă, vorbim despre unitate în diversitate. Cum vor putea ei totuși să se înțeleagă, dacă fiecare dintre ei este interesat strict de țara lui? Ionela Ciolan: Aici ai dreptate și probabil că aceasta va fi cea mai mare dilemă între aceste partide de extremă dreaptă, cum să lucreze împreună următorii cinci ani, pentru a pune pe agenda europeană temele lor. Ce știm? Faptul că această extremă dreapta este cumva o extremă dreapta destul de divizată. Cum ai menționat și tu, există partide în dreapta radicală care sunt constructive, cu care se poate lucra și partidele mainstream pot să lucreze, și aici intră partidul Frații Italiei, partidul Georgiei Meloni, care este un partid pro-european, pro-America, pro-Ucraina și cu care, chiar și în mandatul anterior a existat o formă de cooperare pe anumite dosare. Apoi, există aceste partide de dreapta radicală, distructive, care vor să schimbe substanța Uniunii Europene, cum este Fidesz, a lui Viktor Orban, cum este Frontul Național al lui Marine Le Pen și evident că sunt partidele cu care chiar nu se poate lucra în niciun fel, pentru că sunt partide care chiar sunt piloni rusești în Parlamentul European, pe care și aceste grupuri radicale le consideră prea radicale pentru gustul lor. Cristina Cileacu: Până acum, în vechiul Parlament European am avut, de pildă, scandaluri de corupție, dar și de spionaj, spionaj pentru China, spionaj pentru Rusia. Acum, tocmai pentru că avem acești extremiști care par să fie cumva conectați la Federația Rusă, dacă nu sunt conectați în mod direct, sunt cel puțin simpatizanți ai Federației Ruse și ai metodelor pe care le folosește Vladimir Putin. Vom avea și mai multă Rusie, să spunem, în acest Parlament nou European? Ionela Ciolan: Eu o să zic că nu vom avea mai multă Rusie, pentru că până la urmă toate aceste elemente pro-ruse sau pro-chineze sau pro alte state care încearcă să influențeze, alte state din afara Uniunii Europene, nedemocratice, care încearcă să influențeze parcursul european, vor fi marginalizate. Trebuie să ținem cont de faptul că partidele proeuropene au câștigat până la urmă alegerile europarlamentare, că menținem și coaliția centristă va rămâne în continuare cea care va guverna politica Uniunii Europene, pe de o parte, avem Partidul Popular European, care este marele câștigător al acestor alegeri, pentru că ei nu doar și au menținut poziția, ci au și reușit să câștige mai multe voturi ale electoratului. Avem apoi Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, care își mențin poziția de centru stânga. Avem Renew, care rămâne până la urmă în centru, chiar dacă a pierdut voturi substanțiale și practic avem aceste trei grupuri parlamentare, care vor face o coaliție care va da o majoritate confortabilă pentru a avansa cu agenda legislativă europeană. Cristina Cileacu: Unul dintre dosarele care este cumva închis, dar pe de altă parte, știm foarte bine că dacă ne uităm la realitate, e departe de a fi rezolvat, este cel al migrației la nivel al UE. Cum ar putea să se găsească o soluție având în vedere că acum avem și vocile acestei extreme la nivel european, care pe agendă au unul dintre punctele de sus, această politică antimigraționistă? Ionela Ciolan: Ce putem să vedem este faptul că politica antimigraționistă și în special împotriva imigrației ilegale, pentru că aceasta este subiectul cel mai sensibil la momentul actual în Bruxelles, dar și pentru cetățenii statelor Uniunii Europene care votează cu partidele extremiste, pentru că ele au o poziție dură împotriva imigrației, este faptul că aceasta va fi politica cea mai dificilă de a se ajunge la un consens în cadrul Parlamentului European. Trebuie ținut cont aici de faptul că vedem cumva o mutare a preferințelor Parlamentului European un pic mai spre dreapta în ceea ce privește poziția imigrației, pentru că cetățenii europeni cer lucrul acesta. Există teama foarte mare în multe state din cadrul UE împotriva imigrației și, prin urmare, pentru a ne asigura că cetățenii nu ajung să fie și mai captați de către aceste grupări extremiste de dreapta sau uneori de stânga, trebuie să ne asigurăm că problema migrației va fi rezolvată în mod corespunzător. Nu știm exact cum se va întâmpla lucrul acesta. În schimb, ce este important de menționat și de ținut minte aici este faptul că probabil Georgia Meloni va avea un cuvânt important de spus pe această agendă, pentru că partidul ei a reușit să câștige alegerile în Italia. Ea rămâne unul dintre cei mai importanți lideri politici și în Consiliul European. Ea va fi importantă și pentru a se asigura un grup fundamental în jurul candidatului la președinția Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în Consiliul European. Ursula von der Leyen va avea nevoie de voturile și susținerea lui Meloni pentru a câștiga susținerea statelor membre pentru un nou mandat de președinte și probabil vor exista anumite înțelegeri privind politica de imigrație. Nu știm exact cum lucrurile vor evolua, pentru că este un subiect care este destul de sensibil, în schimb, ce putem observa este faptul că cetățenii europeni spun că vor ca instituțiile Uniunii Europene să aibă o poziție mai dură împotriva imigrației ilegale. Cristina Cileacu: Vedem deja că au început negocierile pentru așa numitele top jobs de la nivelul instituțiilor europene. Ne așteptăm la surprize față de ce se zvonește acum la Bruxelles? Știm deja, după bursa zvonurilor, că sunt niște oameni care vor ocupa aceste funcții de nivel înalt. Ne așteptăm la schimbări după întâlnirea G7 din Italia și respectiv, Consiliul European din data de 27 și 28 iunie? Ionela Ciolan: O surpriză poate să apară până la finalul negocierilor, dacă ne luăm după modul în care au evoluat lucrurile în 2019. În schimb, ceea ce este important de menționat este faptul că Partidul Popular European a câștigat alegerile, este și grupul politic care are cei mai mulți șefi de state și de guverne în Consiliul European și spitzenkandidat, capul de listă, Ursula von der Leyen, are la momentul actual susținerea EPP și, prin urmare, există presiune din partea EPP ca vocea cetățenilor să fie ascultată și Ursula să fie numită de către Consiliul European, viitoarea președintă a Comisiei Europene. În schimb, până la final, lucrurile se pot schimba. Din perspectiva mea, nu cred că va fi o schimbare în ceea ce privește sau ori surpriză în ceea ce privește alegerea Ursulei von der Leyen, pentru că, pe de o parte, aceasta are o relație de lucru bună cu Georgia Meloni, pe de altă parte am văzut că socialiștii lui Scholz au ieșit slăbiți din alegerile europarlamentare și, de asemenea, nici președintele Macron nu o să încerce să aibă un rol disruptiv, pentru că este focusat pe alegerile anticipate din Franța. Apoi, în ceea ce privește celelalte joburi importante din instituțiile europene, cel puțin la momentul actual, ne putem aștepta ca Roberta Metsola să primească din nou un mandat de președinte al Parlamentului European, un mandat pentru doi ani și jumătate. De asemenea, surprizele mari sau unde lucrurile chiar sunt mai complicate, este privind cine va fi următorul șef al politicii externe, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate al Uniunii Europene. Aici vocile vorbesc de o posibilă apariție în scenă a premierului estonian Kaya Kallas, pentru că și grupul Renew aspiră la această poziție și dacă ținem cont de acest echilibru geografic, politic și de gen, ea ar fi un candidat foarte bun. În schimb, trebuie să ținem cont și de faptul că s-ar putea să existe state membre al Uniunii Europene din Sud sau din vestul Europei care și-ar dori un candidat mai moderat în ceea ce privește poziția față de Rusia, pentru că ar dori ca acel șef al politicii externe să se uite și la alte regiuni importante al Uniunii Europene, și aici mă refer la sud, la zona mediteraneană, Africa, tot ce se întâmplă și în zona aceasta, nu doar la problemele din estul Europei. În schimb, datorită faptului că avem presiunea războiului la graniță și mai multe provocări și amenințări de securitate venite din partea Rusiei, care încearcă să ducă un război hibrid împotriva Uniunii Europene, a avea un candidat est european pe această poziție consider că ar fi benefic pentru Uniunea Europeană. În ceea ce privește președintele Consiliului European, Antonio Costa este candidatul favorit la momentul actual pentru a fi următorul președinte, însă fostul prim-ministru portughez are un obstacol major de depășit, faptul că acesta este la momentul actual subiectul unei anchete judiciare și nu știm dacă el va fi nominalizat din partea socialiștilor europeni, pentru că această anchetă judiciară ar putea fi ridicată ca o problemă în alegerea sa de către țările nordice, care doresc să promoveze mai mult candidatura premierului danez, Mette Frederiksen, care este considerată mai apropiată de viziunea țărilor din nordul Europei în ceea ce privește poziția lor pe migrație și pe apărare. Cristina Cileacu: Este pe undeva numele președintelui Klaus Iohannis, în toate aceste zvonuri și negociere care sunt la Bruxelles în momentul în zilele acestea de după alegerile europene? Ionela Ciolan: Da, și numele președintelui Iohannis este vehiculat, dar o să menționez unul dintre acești piloni al negocierilor politice dintre statele membre, acesta fiind faptul că toate aceste nume care se vehiculează nu vor fi anunțate în mod concret în următoarele zile, chiar dacă vor exista diferite întâlniri între șefii de state și de guverne, până în momentul în care se vor anunța oficial în cadrul summitului din 27+28 iunie (n.r. Consiliul European), pentru că, cutuma din Bruxelles este că nu anunți care va fi următorul candidat pe poziția respectivă, pentru a nu lăsa timp opoziției să găsească motive pentru a îl scoate de pe listă. Cristina Cileacu: Ne pregătim să se formeze noul Parlament European, se va schimba foarte mult politica Europei în relația ei cu alte state și mă refer aici în mod special față de China? Ionela Ciolan: Ceea ce putem să știm este că în perioada viitoare lucrurile vor merge pe același consens centrist, pentru că cele trei grupuri politice vor domina în continuare agenda politică a Uniunii Europene. Evident că agenda privind China se poate schimba, dar lucrul acesta ține și de prioritățile statelor membre, pentru că, până la urmă, pe agenda europeană toate aceste schimbări vin de la susținerea politică sau inițiativa politică pe care statele membre o iau în Consiliul European. În ceea ce privește China, în funcție de modul în care China va reacționa la războiul din Ucraina, dacă chinezii încep să susțină Rusia din ce în ce mai mult, atunci va fi o problemă. De asemenea, dacă chinezii încep să aibă o atitudine mult mai agresivă asupra Taiwanului, lucrul acesta va îngrijora statele europene. De asemenea, ce am observat în ultimele zile este faptul că statele europene au decis să impună o taxare a autovehiculelor electrice care vin din China, pentru că respectivele făceau o competiție neloială a sectorului auto din Uniunea Europeană. Cristina Cileacu: De ce cetățenii europeni au ales să taxeze cumva politica mainstream, politica tradițională, în momentul în care au votat? Ionela Ciolan: Nemulțumirea populației europene față de partidele mainstream vine datorită faptului că acestea au fost la guvernare în majoritatea statelor din Uniunea Europeană în perioada pandemiei Covid și apoi crizei economice și inflației care au urmat o dată ca o consecință a pandemiei, dar apoi ca și consecință a războiului din Ucraina. Și oamenii sunt nemulțumiți și se simt nereprezentați. De asemenea, avem la un alt nivel această campanie continuă de dezinformare și de a blama Uniunea Europeană pentru toate lucrurile rele care se întâmplă în statele membre, campanie care este cumva susținută și întărită și de propaganda rusească, pentru că știm că Rusia duce un război hibrid împotriva Uniunii Europene și încearcă să exploateze toate vulnerabilitățile care sunt în statele membre în Uniunea Europeană și, de asemenea, avem și această distanțare între percepțiile asupra nevoilor pe care le are o parte din populația europeană cu nevoile sau percepțiile elitelor, cele care duc la construirea acestor politici europene. În schimb, eu sunt optimistă aici și cred că am ce am putut observa în ultimii doi ani este faptul că partidele mainstream încep să înțeleagă care sunt nevoile acestui segment al populației care se consideră nereprezentată și că încearcă să schimbe o parte din obiectivele lor și din strategiile lor pentru a satisface și aduce în atenție și nevoile acestui grup de cetățeni europeni. Și aici aş da exemplu modul în care Partidul Popular European încearcă să schimbe politicile, pentru că în ultimii câțiva ani acesta încearcă să devină partidul clasei de mijloc, care știm că a pierdut foarte mult în ultima decadă datorită diverselor crize economice și financiare și, de asemenea, încearcă să devină și partidul fermierilor, pentru că trebuie să ținem cont și de faptul că la momentul actual, o parte din fermierii europeni sunt nemulțumiți de politicile de green deal din Europa, care au fost făcute cu considerații ecologice de care chiar avem nevoie, dar nu am luat în seamă și nevoia unui unei tranziții lente sau costurile cu care această tranziție vine și asupra fermierilor europeni, care au nevoie de susținerea Uniunii Europene pentru a nu intra în faliment. Și, prin urmare, evident că ce putem să observăm este că liderii politici învață din aceste greșeli anterioare sau această lacună în a percepe nemulțumirile lor unei părți din populația europeană și vor incerca să și ajusteze aceste politici europene pentru a se asigura că aceste grupuri nu rămân la dispoziția sau nu rămân grupuri care sunt reprezentate doar de extreme. Cristina Cileacu: Ionela Ciolan, mulțumesc mult pentru interviu.