Folosirea inteligenței artificiale pentru a aduce pe cineva înapoi la viață a fost un subiect care a apărut des în poveștile științifico-fantastice, dar progresul tehnologiei AI a făcut ca ceea ce odată era doar o fantezie să devină realitate, relatează BBC. James Vlahos a primit vești groaznice în anul 2016 - tatăl fusese diagnosticat cu cancer în stadiu terminal. „L-am iubit pe tatăl meu, îmi pierdeam tatăl”, a spus James, care locuiește în Oakland California. Era hotărât să profite la maximum de timpul pe care îl mai putea petrece cu tatăl lui. „Am făcut un proiect de istorie orală cu el, în care am petrecut ore și ore și ore doar înregistrându-i povestea de viață.” Momentul a coincis cu o perioadă în care James începuse să folosească inteligența artificială în scop profesional, de unde s-a născut și proiectul său. „M-am gândit, doamne, ce-ar fi dacă aș putea să fac ceva interactiv din asta?” s-a întrebat James. „Pentru a găsi un mod mai bogat de păstrare a amintirilor lui și a unei părți din personalitatea lui, care era minunată.” Tatăl lui, John, a murit în 2017, dar nu înainte ca James să transforme înregistrările într-un chatbot care poate să răspundă la întrebările legate de viața tatălui său - folosind vocea tatălui său. James a transformat chatbot-ul său într-o aplicație și o afacere numită HereafterAI, care le permite utilizatorilor să facă ceea ce a făcut el cu persoanele dragi din viața lor. Cu toate că chatbot-ul nu a eliminat durerea pe care James a resimțit-o după moartea tatălui său, îi oferă totuși ceva ce nu ar fi putut avea fără această tehnologie. În loc ca amintirile cu tatăl lui să se piardă încetul cu încetul odată cu trecerea timpului, acum „am acest compendiu minunat pe care mă pot baza”. În timp ce utilizatorii HereafterAI pot încărca fotografii cu persoanele dragi pentru a le face să apară pe ecranul telefonului sau calculatorului când folosesc aplicația, o altă firmă care transformă oamenii în chatboți merge încă și mai departe. DeepBrain AI, din Coreea de Sud, creează un avatar video al unei persoane după ore de înregistrări video și audio pentru reproducerea cât mai precisă a feței, vocii și comportamentului persoanei. Înfățișarea persoanei este clonată în proporție de 96,5% pentru ca avatarul să semene cât mai mult cu persoana originală, potrivit lui Michael Jung, director financiar al DeepBrain. „Așa că familia nu se simte inconfortabil vorbind cu ruda decedată, chiar dacă este un avatar AI.” Compania crede că aceste tehnologii pot fi o parte importantă a dezvoltării unei culturi în care oamenii se pregătesc din timp pentru moarte, lăsând în urmă amintiri și povești din trecut sub forma unei „moșteniri vii”. Procesul nu este unul ieftin, iar utilizatorii nu își pot crea singuri avatarul. Ei trebuie să plătească până la 50.000 de dolari pentru realizarea filmărilor și a avatarului. În ciuda costului ridicat, unii investitori sunt convinși că va exista o cerere mare pentru aceste servicii. DeepBrain a strâns 44 de milioane de dolari la ultima rundă de finanțare. Psihologii avertizează însă că tehnologia trebuie folosită cu foarte mare grijă, mai ales atâta timp cât emoțiile pierderii persoanei dragi sunt încă intense. Sectorul „tehnologiei de doliu”, care include chatboții care imită persoane decedate, valorează acum peste 120 de miliarde de euro la nivel global, potrivit site-ului TechRound. În afară de progresul tehnologiei AI, cel mai important eveniment care a ajutat la dezvoltarea acestei industrii a fost pandemia de coronavirus. „Ceea ce Covid a făcut a fost să scoată în evidență pentru oameni importanța vieții”, a spus editorul șef al TechRound, David Soffer. „Când tehnologia ajunge să rezolve probleme tehnice, asta este bine. Dar când ajută să rezolve probleme non-tehnice, precum este procesul de doliu, acela este adevăratul scop al tehnologiei.” Psihologul Laverne Antrobus avertizează însă că nimic nu poate înlocui aportul uman în procesul de trecere peste momentul pierderii unei persoane dragi. Tehnologia nu va ține niciodată locul aspectelor mai tradiționale ale doliului, precum apropierea emoțională dintre oameni, sentimentul că cineva are grijă de tine sau sentimentul că ești apreciat, potrivit lui Antrobus.