Dacă vrei să ajungi în spatele liniilor inamice, să elimini un lider terorist sau să recuperezi niște ostatici, pe oamenii de la Forțele Speciale trebuie să îi suni. Sunt militarii de elită ai Armatei Române. Suntem la o bază din zona Moldovei, alături de 250 de militari aflați la diferite niveluri ale parașutismului. Unii abia au început cursurile școlii de elită, în timp ce alții mai au nevoie de doar câteva salturi ca să fie gata de orice misiune. Este una dintre puținele dăți când se permite accesul presei la un astfel de exercițiu. La 7 dimineața ajungem în zona aerodromului. În câteva ore, câmpul de lângă pista de decolare a fost transformat într-un soi de unitate militară. Au fost aduse camioane pline cu echipamente, au fost ridicate corturi pentru monitorizarea antrenamentului, iar pe pământ au fost întinse sute de parașute. Maiorul Ciprian Năstase este singurul căruia îi este permis să aibă publică identitatea. Este instructor al Școlii de Instruire a Forțelor pentru Operații Speciale și ne explică modul în care se desfășoară antrenamentul: „Cei de la categoria rotundă execută parașutări de la înălțimi cuprinse între 300–500 metri. Sunt parașutări cu și fără materiale, iar cei de la categoria aripă execută parașutări de la înălțimi cuprinse între 2000 și 4000 de metri. ” Militarii sunt împărțiți în grupe de câte 20-30 și fiecare își așteaptă rândul. Avionul aterizează pe pistă, iar primul grup pornește prin câmp către trapa de îmbarcare. Aeronava decolează, iar peste 10 minute o vedem deasupra noastră. Primii parașutiști sar și aterizează fără probleme. Aflăm că este rândul nostru să urcăm la bordul avionului. Înainte de asta, militarii îmi montează un ham pentru saltul în tandem. Ca să înțelegem și mai bine misiunile militarilor, vom sări alături de ei. Ajungem într-un avion de transport C-27 Spartan. Este aeronava pe care Armata o folosește în aproape toate misiunile: antrenamente, evacuări medicale, transport în teatre de operații. La bordul avionului sunt zeci de militari, unii dintre ei echipați cu veste antiglonț, arme, muniție și aparate night vision. Sunt echipamente care cântăresc 20-30 de kilograme, dar limita este mult mai mare. Imaginați-vă că parașutiștii cu experiență pot să sară în timp ce au legate de ei containere de 70 de kilograme. Practic, pot să ajungă pe linia frontului cu aruncătoare de grenade sau lansatoare de rachete. Ajungem la 4.000 de metri, trapa se deschide, urmează saltul. Zece militari sar pe trapă, iar alți zece pe ușile laterale. Mișcările lor nu trădează nicio emoție. În spate sunt sute de salturi. Ciprian, instructorul alături de care voi sări, are peste 1.000 de salturi. Totul se întâmplă extrem de repede. Faci un pas în gol, cazi și vezi avionul cum se îndepărtează. Urmează 40 de secunde de cădere liberă, în care ai impresia că nu poți respira. Îți sunt activate atât de multe simțuri, încât nu-ți amintești mare lucru din această jumătate de minut. Apoi se deschide parașuta. Brusc se face liniște și poți să vorbești cu instructorul. Plutești 10 minute, iar la aterizare trebuie doar să ridici picioarele. Cel care controlează parașuta se ocupă de tot. O experiență minunată, dar parașutismul militar nu este doar despre frumusețea zborului. Oricând, militarii de la Forțele Speciale pot să fie trimiși în zone de conflict, unde trebuie să deschidă focul imediat cum aterizează. Cu toate acestea, unitatea nu duce lipsă de candidați. „Ușile Forțelor pentru Operații Speciale sunt mereu deschise. Nu căutăm cantitate, căutăm calitate. Nu-l căutăm pe Rambo, vrem doar oameni hotărâți care știu ce vor și pe cei care vor să își depășească limitele. Dacă vor să își depășească limitele, suntem aici pentru ei, cu provocările pregătite”, ne-a declarat Ciprian Năstase