Mănăstirea Vorona, situată în comuna Vorona, județul Botoșani, este recunoscută ca spațiul în care patriarhul Teoctist (1986-2007) a început ca frate de mănăstire. Complexul monahal, ce include și schitul Sihăstria Voronei, poartă o istorie îndelungată și este inclus pe lista monumentelor istorice din județ. Conform https://vorona.mmb.ro/, acest loc a devenit un reper pentru istoria monahismului și ortodoxiei.
👉 Istoria și semnificația mănăstirii Vorona
Numele mănăstirii derivă de la pârâul Vorona, menționat într-un document din 1433. Prima construcție în această zonă a fost o bisericuță din lemn ridicată la începutul secolului al XVII-lea. De-a lungul timpului, numeroase familii de boieri moldoveni, printre care Liteanu, Jora și Mavrocordat, au susținut dezvoltarea așezământului, contribuind semnificativ la faima sa în monahism și ortodoxie.
Până în 1968, mănăstirea a fost destinată călugărilor, iar începând cu acel an, funcționează ca mănăstire de călugărițe. Complexul include două biserici mari din zid și una mai mică în cimitir, alături de schitul apropiat Sihăstria Voronei, care a devenit autonom după 1990.
👉 Legătura patriarhului Teoctist cu Vorona
Patriarhul Teoctist, născut în 1915 în satul Tocileni din județul Botoșani, a pășit în viața monahală în 1928, fiind primit la Schitul Sihăstria Voronei. Între anii 1929 și 1931, a trăit în chilia păstrată astăzi ca muzeu, unde se află și o placă comemorativă. Această legătură istorică este o amintire prețioasă pentru așezământul monahal.
Mănăstirea continuă să fie un important centru spiritual și cultural, având un rol semnificativ în istoria Botoșaniului și a ortodoxiei românești.
👉 Arhitectura și elementele artistice ale bisericii mari
Biserica mare are un plan triconic, construită din piatră și cărămidă, cu abside semicirculare și trei turle oarbe, toate octogonale și acoperite cu tablă în formă de mitră arhierească. Interiorul cuprinde altar, naos, pronaos și un pridvor închis, cu elemente arhitecturale reprezentative, precum amvonul în stil baroc din pronaos.
Pictura a fost realizată inițial în ulei între 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machidon, iar în 1982 a fost refăcută în frescă de Nicolae Gavrileanu. În altar se păstrează o icoană a Mântuitorului Hristos și o raclă cu părți din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care subliniază patrimoniul spiritual și artistic al mănăstirii.
